Sari la conținut

Ioan Crasnic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Crâsnic
Date personale
Născut1929 (95 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Glimboca⁠(d), România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieluptător[*] Modificați la Wikidata

Ioan Crâsnic[2] (n. 10 noiembrie 1929) (în anumite articole apare și ca Ioan I. Crisnic sau Ion Crîsnic) este unul dintre cei mai titrați antrenori de lupte din România.

Ioan Crâsnic[3] s-a născut in comuna Glimboca, Caraș Severin[4] și este însurat de peste 50 de ani cu Veronica Tereza, împreuna cu care are doi copii: Ion Mihnea (n. 1972) si Miruna Elena (n. 1975).

A absolvit Facultatea de Agronomie Timișoara în 1953 și Institutul Național de Educație Fizică și Sport din București in 1958.

Ioan Crâsnic a activat ca sportiv din 1946 până în 1952. În această perioadă a câștigat campionatul național de juniori la lupte Greco Romane în ‘47, ’48 și de seniori în ’50 și ’51, categoria 67 kg.[4] În ‘52 a terminat pe locul 2.

Din 1961 până în 1996 Ioan Crâsnic a fost antrenor federal în cadrul Federației Române de Lupte (FRL) și a naționalei Marocului (’96 – ’00).[4]

Ioan Crâsnic[2] s-a specializat în Lupte Libere între anii ’60-’64 avându-l ca antrenor pe japonezul Shigeru Kasahara.

• 1953-1958 antrenor la Clubul Sportiv Școlar CFR Timișoara

• 1961-1996 antrenor federal la Federația Româna de Lupte (FRL)[4]

• 1996-2000 antrenor la naționala Marocului unde a condus naționalele masculine și feminine de lupte Greco Romane și Libere la toate nivelele (junior și seniori).

A făcut parte din colectivele tehnice ale Federației Române de Lupte între anii 1958 și 1996 și a naționalei Marocului între anii 1996-2000.

Ioan Crâsnic a participat la noua olimpiade: Roma 1960, Tokyo 1964, Mexico City 1968, München 1972, Montreal 1976, Moscova 1980, Los Angeles 1984, Barcelona 1992 cu naționala României și Atlanta 1996 cu naționala Marocului. Ioan Crâsnic a participat la aceste nouă olimpiade în calitate de antrenor dar și de arbitru internațional.

În același timp, Ioan Crâsnic a participat cu sportivii români la nenumărate campionate mondiale și europene unde elevii lui au câștigat zeci de medalii de aur, argint și bronz.

Repere ale carierei

[modificare | modificare sursă]

A fost antrenor federal sau a făcut parte din conducerea colectivului tehnic la următoarele olimpiade:

  • Roma 1960: Dumitru Pârvulescu campion olimpic la lupte Greco Romane categoria 52kg
  • München 1972: Nicolae Martinescu campion olimpic la lupte Greco Romane categoria 97kg și Gheorghe Berceanu campion olimpic la lupte Greco Romane categoria 48kg
  • Moscova 1980: Ștefan Rusu campion olimpic la categoria 68kg
  • Los Angeles 1984: Vasile Andrei campion olimpic la lupte Greco Romane categoria 100kg și Ion Draica campion olimpic la lupte Greco Romane categoria 82kg

A fost martor ocular al atentatului de la Jocurile Olimpice de Vară de la München in 1972 locuind vizavi de blocul în care erau cazați sportivii delegației Israelului.

Premii și Diplome

[modificare | modificare sursă]
  • A obținut licența de arbitru internațional FILA (Federatia Internationala de Lupte Asociatie) în Marea Britanie (Manchester) în 1965 semnata de președintele FILA Roger Coulon și secretarul general al FILA- Milan Ercegan
  • Diploma de onoarea primită de la FILA în 1996 pentru contribuția de o viața la dezvoltarea luptelor semnată de Milan Ercegan președintele FILA
  • Diploma primită de la comitetul olimpic de organizare al Olimpiadei din Mexic 1968 (arbitru internațional) semnată din partea comitetului olimpic internațional (CIO) de președintele Avery Brundage
  • Titlul de antrenor emerit primit de la Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport in 1972
  • Diploma primită de la Juan Antonio Samaranch pentru contribuția la succesul celei de a XXVI Olimpiade- Atlanta 1996
  • Ordinul “Meritul Sportiv” Clasa a II a pentru rezultate deosebite obținute la jocurile olimpice de vară de la Montreal 1976, semnat de președintele României[5][6]
  • Ordinul “Meritul Sportiv” Clasa a II[4] a pentru rezultate deosebite obținute la jocurile mondiale universitare – Sofia- Bulgaria 1977, semnat de președintele României
  • Ordinul “Meritul Sportiv” Clasa I[4][7] în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate și pentru performanțele sportive obținute la promovarea imaginii României, semnat de președintele României in 2004
  • Diploma de excelența pentru întreaga activitate în sportul luptelor românești cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înființarea Federației Române de Lupte (FRL) semnată de Constantin Poteraș președintele FRL in anul 2010 și medalie de bronz[8]
  • Trofeu de excelență denumit simbolic “O viață dedicată luptelor” din partea Federației Române de Lupte în 2013[9]
  1. ^ a b Enciclopedia educației fizice și sportului din România, Vol. II (PDF), p. 132 
  2. ^ a b „Sportul, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 6925-6952) | Arcanum Digitheca”. adt.arcanum.com. Accesat în . 
  3. ^ https://www.facebook.com/photo/?fbid=2576544182503075&set=pcb.2576545505836276&locale=ro_RO (Articol din Tribuna Pensionarului nr. 70-71 iulie-august 2023)
  4. ^ a b c d e f CRÂSNIC, ION Arhivat în , la Wayback Machine., Enciclopedia educației fizice și sportului din România, Vol. II, 2015, p. 132
  5. ^ „DECRET 250 18/08/1976 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în . 
  6. ^ Lege5.ro. „Decretul nr. 250/1976 privind conferirea de distinctii ale Republicii Socialiste Romania unor sportivi, antrenori si activisti din domeniul educatiei fizice si sportului” (în Romanian). Lege5. Accesat în . 
  7. ^ Decretul nr. 1071/2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1176 din 13 decembrie 2004
  8. ^ „80 de ani de lupte – Sport Revolution”. Accesat în . 
  9. ^ www.romaniamama.ro, Romania Mama. „Lupte / Trofee de excelenta pentru arbitri, fost antrenori si oficiali”. RomaniaMama.ro. Accesat în .